tu ai prins răsăritul pe muntele fuji



(între cei care da şi alţii care nu)



uită-te ce de zburătoare
trec peste azi







uşi deschise
înspre casa pescarului
pe plajă



ca o părere

o bătaie-n fereastră-mi duce gândul
între cei care da şi alţii care nu



tu eşti singurul da

care-ai văzut răsăritul
de pe muntele fuji



înainte de-a veni ele

întrebările
mi-ai scris


“a fost experienţa vieţii mele… la ora 21:30

am început să urcăm muntele
cu greu am ajuns
în vârf
pe la 3:30 dimineaţa

la început era cald

nu prea abrupt
dar ultimele 3 ore s-a pus un vânt rece
de-a trebuit să escaladăm bolovani încontinuu
când am ajuns în sfârşit pe vârf
am căzut amândoi laţi
întinşi pe piatra vulcanică

la altitudinea de 3776 metri

cel mai frumos cer din viaţa mea
l-am văzut aici
pe fuji
şi cea mai cumplită sete
……………………”




o pajură-şi deschide aripile

face ocolul norului
de parcă ar vrea
să se aşeze
pe ochiul de apă
al cerului



floarea roşie

acoperă zidul alb
ca o corabie-n flăcări







Constanţa, 6 august, 2012


("rămăseserăm fără apă şi ne crăpaseră buze de sete. mi-au dat lacrimile când am văzut autobuzul în staţie.

mă gândeam la apă fapt care mă facea să cobor fără oprire. vrb. cu dor de voi, Alex") 





din cvintetul acesta

(la aniversarea Canoanelor Vuza)








1. de la fereastra mea
Infinitul se vede aproape

clipa lungă

stă să facă-n mine luncă

de jur împrejur

un nou contur
pentru tiparul tău de fumător de pipă

un pescăruş ciudat

într-o singură aripă
zboară
a doua oară

mai tac

sau zic
şi din nimic
chiar creşte pipirig
din floarea lui
o păpădie cu pălărie
face umbră lui i
şi ţie

talanţii tăi sunt peste o mie


2. izvoru-şi face o cărare

pe care tu
precum un zeu
cobori spre muritorul Eu
sămânţa bobului de grâu

3. cred că tu eşti cel mai adevărat interlocutor

şi mai stabil
ai introdus proprietăţile de permanenţă
ai descoperit tainele portativului
introducând celebrele-ţi canoane
care-ţi poartă numele
unde cântecul s-a oprit
pe partitură

tu ştii mai bine ca ceilalţi

că sunt poet în ştiinţă
că-n ordinea mea
e loc de hazard
pe rol secund

4. te las puţin singur

ajungi la râu
apoi la fluviu
şi când se simte Infinitul
o deltă-ţi faci
şi curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
suferi

5. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit corespondentul poetic între “unu”, “multiplu” şi “fracţie”, iar cu sămânţa unităţii imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanenţă în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul şi lătratul de câine sunt vectorii unui spaţiu în care din dragostea ţărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.





Constanţa, 3 julie, 2012-07-03
(Scrisori de Julie
accentul de azi http://www.perspectivesofnewmusic.org/Rahn.pdf)