teii au plans

(ochii orbului)


noaptea asta
teii au plâns peste mine

o zi tragică a trecut
cinism cu şampanie
pe sărăcie

ochii orbului
ustură
de tutun

rănile
doar ele respiră
speranţa
acum

noaptea umedă
ţărmul
murdar

în jocul cu mărgele de sticlă
s-a oprit ea
bila mea

am văzut plicul
şi mi-am adus aminte
de cercul de foc
turtit pe focare
cu cele şapte semne-n
steaua de mare

încă n-am zis
dar voi scrie


15-16 iunie, Constanţa, 2010

la o cafea si-o pipa

la o cafea si-o pipa
il intalnisem pe Zelkanu

ce mai faci, Igitur, ma intreaba el
cu vocea-i blanda
invelita-n dimineata cu rasarit
cu intrebarea-i deschizatoare de gand

ma gandeam la Alexis
cand, in sfarsit, am vazut ce lume bogata-i sub portativ

zilele astea ne potrivim competentele
ce mi-e mie mai potrivit altceva decat "educatia, comunicarea si invatamantul"?
spune si tu, Igitur, zicea el
da o tura de jur imprejur si spune ca mi s-ar potrivi altceva mai bine
vorba aceea veche si inteleapta
omul potrivit la locul potrivit
ce poate sa faca un Profesor mai bine
decat sa completeze portativul acestor vectori independenti
legati doar prin aburul dragostei de Bine, Curat, Adevar si...

aici am tacut amandoi
ma gandeam la ziua de joi