(între cei care da şi alţii care nu)
uită-te ce de zburătoare
trec peste azi
uşi deschise
înspre casa pescarului
pe plajă
ca o părere
o bătaie-n fereastră-mi duce gândul
între cei care da şi alţii care nu
tu eşti singurul da
care-ai văzut răsăritul
de pe muntele fuji
înainte de-a veni ele
întrebările
mi-ai scris
“a fost experienţa vieţii mele… la ora 21:30
am început să urcăm muntele
cu greu am ajuns
în vârf
pe la 3:30 dimineaţa
la început era cald
nu prea abrupt
dar ultimele 3 ore s-a pus un vânt rece
de-a trebuit să escaladăm bolovani încontinuu
când am ajuns în sfârşit pe vârf
am căzut amândoi laţi
întinşi pe piatra vulcanică
la altitudinea de 3776 metri
cel mai frumos cer din viaţa mea
l-am văzut aici
pe fuji
şi cea mai cumplită sete
……………………”
o pajură-şi deschide aripile
face ocolul norului
de parcă ar vrea
să se aşeze
pe ochiul de apă
al cerului
floarea roşie
acoperă zidul alb
ca o corabie-n flăcări
Constanţa, 6 august, 2012
("rămăseserăm fără apă şi ne crăpaseră buze de sete. mi-au dat lacrimile când am văzut autobuzul în staţie.
mă gândeam la apă fapt care mă facea să cobor fără oprire. vrb. cu dor de voi, Alex")
din cvintetul acesta
(la aniversarea Canoanelor Vuza)
1. de la fereastra mea
Infinitul se vede aproape
clipa lungă
stă să facă-n mine luncă
de jur împrejur
un nou contur
pentru tiparul tău de fumător de pipă
un pescăruş ciudat
într-o singură aripă
zboară
a doua oară
mai tac
sau zic
şi din nimic
chiar creşte pipirig
din floarea lui
o păpădie cu pălărie
face umbră lui i
şi ţie
talanţii tăi sunt peste o mie
2. izvoru-şi face o cărare
pe care tu
precum un zeu
cobori spre muritorul Eu
sămânţa bobului de grâu
3. cred că tu eşti cel mai adevărat interlocutor
şi mai stabil
ai introdus proprietăţile de permanenţă
ai descoperit tainele portativului
introducând celebrele-ţi canoane
care-ţi poartă numele
unde cântecul s-a oprit
pe partitură
tu ştii mai bine ca ceilalţi
că sunt poet în ştiinţă
că-n ordinea mea
e loc de hazard
pe rol secund
4. te las puţin singur
ajungi la râu
apoi la fluviu
şi când se simte Infinitul
o deltă-ţi faci
şi curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
suferi
5. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit corespondentul poetic între “unu”, “multiplu” şi “fracţie”, iar cu sămânţa unităţii imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanenţă în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul şi lătratul de câine sunt vectorii unui spaţiu în care din dragostea ţărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.
Constanţa, 3 julie, 2012-07-03
(Scrisori de Julie
accentul de azi http://www.perspectivesofnewmusic.org/Rahn.pdf)
trec peste azi
uşi deschise
înspre casa pescarului
pe plajă
ca o părere
o bătaie-n fereastră-mi duce gândul
între cei care da şi alţii care nu
tu eşti singurul da
care-ai văzut răsăritul
de pe muntele fuji
înainte de-a veni ele
întrebările
mi-ai scris
“a fost experienţa vieţii mele… la ora 21:30
am început să urcăm muntele
cu greu am ajuns
în vârf
pe la 3:30 dimineaţa
la început era cald
nu prea abrupt
dar ultimele 3 ore s-a pus un vânt rece
de-a trebuit să escaladăm bolovani încontinuu
când am ajuns în sfârşit pe vârf
am căzut amândoi laţi
întinşi pe piatra vulcanică
la altitudinea de 3776 metri
cel mai frumos cer din viaţa mea
l-am văzut aici
pe fuji
şi cea mai cumplită sete
……………………”
o pajură-şi deschide aripile
face ocolul norului
de parcă ar vrea
să se aşeze
pe ochiul de apă
al cerului
floarea roşie
acoperă zidul alb
ca o corabie-n flăcări
Constanţa, 6 august, 2012
("rămăseserăm fără apă şi ne crăpaseră buze de sete. mi-au dat lacrimile când am văzut autobuzul în staţie.
mă gândeam la apă fapt care mă facea să cobor fără oprire. vrb. cu dor de voi, Alex")
din cvintetul acesta
(la aniversarea Canoanelor Vuza)
1. de la fereastra mea
Infinitul se vede aproape
clipa lungă
stă să facă-n mine luncă
de jur împrejur
un nou contur
pentru tiparul tău de fumător de pipă
un pescăruş ciudat
într-o singură aripă
zboară
a doua oară
mai tac
sau zic
şi din nimic
chiar creşte pipirig
din floarea lui
o păpădie cu pălărie
face umbră lui i
şi ţie
talanţii tăi sunt peste o mie
2. izvoru-şi face o cărare
pe care tu
precum un zeu
cobori spre muritorul Eu
sămânţa bobului de grâu
3. cred că tu eşti cel mai adevărat interlocutor
şi mai stabil
ai introdus proprietăţile de permanenţă
ai descoperit tainele portativului
introducând celebrele-ţi canoane
care-ţi poartă numele
unde cântecul s-a oprit
pe partitură
tu ştii mai bine ca ceilalţi
că sunt poet în ştiinţă
că-n ordinea mea
e loc de hazard
pe rol secund
4. te las puţin singur
ajungi la râu
apoi la fluviu
şi când se simte Infinitul
o deltă-ţi faci
şi curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
suferi
5. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit corespondentul poetic între “unu”, “multiplu” şi “fracţie”, iar cu sămânţa unităţii imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanenţă în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul şi lătratul de câine sunt vectorii unui spaţiu în care din dragostea ţărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.
Constanţa, 3 julie, 2012-07-03
(Scrisori de Julie
accentul de azi http://www.perspectivesofnewmusic.org/Rahn.pdf)